Stimata Academie Suedeza,
Am aflat astazi din presa din Romania ca ati hotarat sa acordati Premiul Nobel pentru Literatura in baza vietii pe care cei propusi au dus-o si nu in baza talentului literar. Nici nu stiti ce bucurie ati facut tuturor romanilor prin aceasta hotarare. Mai ales ca astazi, 8 octombrie 2009, presa din Romania a anuntat, printre altele, ca “Viata in Romania i-a adus Hertei Muller un Premiu Nobel pentru Literatura.” Nu va puteti imagina cati romani au izbucnit in lacrimi in momentele acelea.
Auzind acestea, as indrazni prin prezenta scrisoare sa va rog ca anul viitor sa-mi dati mie Premiul Nobel pentru Literatura. Sau macar o parte din el, fiindca viata mea in Romania nu este asa grea cum a fost cea a doamnei Muller. Dar in Romania e criza acum (si nu doar economica), oamenii sunt concediati pe capete, altii nu-si gasesc de munca, companiile dau faliment, Guvernele se destrama. Si e greu. Sa traiesti in Romania. Asa ca daca se poate, in 2010, v-as ruga sa ma luati in considerare pentru Premiul Nobel pentru Literatura.
Sau cum am mai mentionat, pentru o parte din el. Am chiar si un pic de talent scriitoricesc, zic unii. Uneori ii cred. Dar nici nu conteaza asta. Conteaza ca am o viata cam grea in Romania.
Si as mai avea o rugaminte, stimata Academie: daca pe mine nu ma veti lua in considerare, as vrea macar sa luati in calcul drept candidati pentru Premiul Nobel pentru Literatura copiii din casele de copii din Romania sau familiile cu mai mult de 2 copii ai caror parinti si-au pierdut locul de munca. Pentru ca ei au viata mult mai grea decat a mea aici in Romania si nici nu stiti ce mult i-ar ajuta banii pe care ii oferiti dumneavoastra ca premiu. Diploma si medalia puteti sa le pastrati, nu au romanii ce face cu ele.
Cu respect,
un roman care a vrut sa sparga televizorul pe 8 octombrie 2009
Pentru cei care au avut norocul sa nu deschida TV-ul azi sau sa nu aiba timp sa se uite, sa explic:
Herta Muller, scriitoare germana nascuta in Romania, a castigat Premiul Nobel pentru Literatura, premiu oferit de Academia Suedeza. Si toata presa a inceput sa vuiasca: “o romanca a castigat Premiul Nobel pentru Literatura,” “Nobel pentru o romanca” si tot felul de variante de titlu care mai de care incercand sa scoata ochii ca “e romanca.”
Si n-am putut sa ma abtin. Oameni buni, Herta Muller nu e romanca, e doar nascuta in Romania. Apartenenta la o tara si identitatea nationala pe care si-o asuma un om nu au nicio legatura cu locul unde s-au nascut. Intr-adevar, dupa Nae Ionescu (la a carui viziune ader), apartenenta nationala e de doua feluri: teritoriala, asupra careia persoana in cauza nu detine controlul si nu o poate influenta in niciun fel (si aici intra originea, locul in care te-ai nascut sau in care traiesti) si emotionala (nu mai stiu daca asta era termenul folosit de Nae Ionescu), care presupune asumarea voita a unei identitati nationale si (total sau partial) a elementelor care compun aceasta identitate.
Pentru Herta Muller, apartenenta nationala nu mai exista. Si pe vremea cand exista, a fost doar teritoariala, dupa cum singura afirma, citata fiind chiar de catre cei care au pus cu o mandrie prosteasca si nelalocul ei titlurile alea. Deci nu, nu o romanca a castigat Premiul Nobel pentru Literatura.
Cat despre treaba cu “viata in Romania i-a adus Premiul Nobel pentru Literatura,” mai are rost sa explic? Nu e evident ca nu viata in Romania, nu prin ce a trecut ea in Romania i-au adus Hertei Muller Nobel-ul. Sunt multi care au avut o viata ingrozitoare in Romania, poate mai grea decat a doamnei Muller, poate terifianta, dar care nu au luat vreun Nobel pentru Literatura. pentru ca nu viata in romania i-a adus premiul. ci talentul ei de a pune in cuvinte experientele din romania, capacitatea si forta de care a dat dovada in a transforma viata respectiva in fictiune. pentru fictiune a primit Nobel-ul, nu pentru viata. pentru talent, pentru emotia capabila sa o transmita, pentru povestea vietii, dar nu pentru viata pe care a dus-o in romania.
un om analfabet care (sa zicem, ipotetic) a trait aceeasi viata in romania ca si Herta Muller nu ar avea cum sa primeasca Nobel-ul pentru Literatura, pentru ca nu stiu sa scrie.
oameni buni, fiti seriosi! si lasati incercarile penibile de a transmite mesajul “uite dom’le ca se poate si la noi.” Shame on you!
Later Edit: ca sa nu mai zic ca vreunul din prietenii scriitori (nemti, sa zicem, ca e the safest bet) ai doamnei Muller, stiind despre viata pe care a dus-o aceasta in Romania, putea sa scrie o opera avand drept subiect o astfel de viata. si daca se intampla sa dea dovada de mai mult talent sau de o forta mai mare de a transmite mesajul scrierii, putea la fel de bine sa ia Nobel-ul pentru literatura. viata pe care Herta Muller a dus-o in tara asta nu ar fi avut nicio relevanta daca ea nu ar fi ales drept refugiu si supapa de defulare literatura. daca modul ei de a aborda experientele traite in Ro nu ar fi fost expunerea lor intr-o forma literara.
Later Edit2: recunosc, nu stiu cine e Costel Busuioc, dar cititi si aici despre toata treaba mediatica legata de Nobel-ul luat de Herta Muller.
